ROMANIA, IN PERFUZII

Fara lamentari si fara patetisme, domeniul culturii a fost,in aceasta tranzitie, ultima dintre preocuparile guvernantilor nostri, fie ei de stanga sau dreapta. Intotdeauna au existat pe agenda politicienilor alte prioritati: eradicarea saraciei, crearea de locuri de munca, privatizarile strategice si ordinare, reformele si rereformele in toate domeniile, conflictele de interese eonomice(ca de cele ideologice nici nu poate fi vorba), mineriade, s. a., dar, nu in ultimul rand, asigurarea propriei bunastari individuale.

Oricat s-au batut ministrii culturii pentru bugete cat de cat decente, nevoile cosului zilnic au impus amanarea sine die a marilor sau micilor proiecte culturale, fie ele si nationale…

Pe de alta parte, chingile integrarii au fortat Parlamentul sa creeze legile si  institutiile democratice  in domeniul culturii. Chiar si dupa integrare, din pacate, institutiile nu functioneaza decat partial, iar legile (facute doar ca sa fie facute) au dat nastere doar la interpretari ambigue pe care nici zecile si sutele de  procese din justitie nu le mai dau de cap.

Cea mai controversata lege este chiar cea esentiala pentru buna functionare a vietii culturale in orice tara din lume si anume “Legea dreptului de autor si conexe”. Aceasta adevarata constitutie a culturii, datorita lacunelor si a impreciziilor din text, a provocat un nesfarsit razboi intre institutii si creatori.

Audiovizualul romanesc a avut insa o soarta mai aproape de ceea ce numim normalitate.Cu toate acestea exista inca multe lucruri de corectat.                              

Am facut aceasta introducere mai mult pentru a se intelege contextul in care cultura s-a manifestat in anii tranzitiei noastre. Se spune ca “there’s no bussiness like showbussiness”. Confirmat de americani dar si de europenii occidentali, dictonul a inceput inca din anii ‘90 sa surada convingator (sa vedem pentru cine) si pe plaiurile mioritice.

Am realizat ca Romania, imediat dupa revolutie, a devenit pentru marile firme multinationale o noua si imensa piata de desfacere si ca atare si-au instalat in regim de urgenta unitatile de productie si vanzare proprii la noi. Aceste firme nu au venit ca sa modernizeze Romania, au venit pentru profit. Pana la urma, asta e regula capitalismului! Inghitim in sec si o acceptam!

A urmat punerea pe butuci a industriei romanesti, a agriculturii , etc, cu complicitatea factorului  politic autohton. Lucrurile sunt atat de evidente incat nu are rost sa mai zabovim asupra lor. Ma voi opri insa la ceea ce s-a intamplat in cultura noastra si in spatiul nostru audiovizual in aceiasi perioada.

Imediat dupa liberalizarea din ’90 a patruns in forta cultura occidentala, in fapt atat de asteptata dupa atatia ani de izolare . Showbizul mondial s-a napustit asupra noastra ca la un nou El Dorado! Timp de cativa ani, aproape ca nu s-a auzit un cantec in limba neaosa, cat despre vreun film romanesc, nici vorba! Teatrele erau goale, iar librariile se transformau in restaurante…

Fara nici un fel de rezistenta din partea autohtonilor, vesticii au ocupat spatiul cultural romanesc. Societatea de consum tip “fast food” ne infatisa si componenta sa de cultura “fast food”. FM-urile difuzau en gros muzica occidentala dupa repertoriile intocmite in Vest. De exemplu, cucerirea pietei muzicale romanesti a inceput prin cultivarea unui nou gust si impunerea acestuia printr-o difuzare agresiva si continua. Iar putinele piese in limba romana, acceptate spre difuzare se inscriau perfect in directia propusa (nefiind, in fond, decat copii jalnice ale pieselor occidentale din repertoriile impuse de afara).

Politica aceasta avea, normal, o finalitate: Banul. Din datele oferite de UCMR-ADA (Uniunea compozitorilor si muzicologilor din Romania-Asociatia pt.drepturile de autor), in acest moment, 85% din totalul veniturilor, reprezentand drepturile de autor colectate anual, pleaca in strainatate. Restul, reprezentand 15% din incasari, se impart intre cei aproximativ  5000 de compozitori romani…

Situatia este similara si in cazul celorlalte societati de gestiune colectiva pentru drepturile de autor si conexe (daca nu cumva mai grava!). Peste tot, in lume, guvernele locale iau masuri de protectie in aceste cazuri. Va dau exemplul Italiei, Frantei, Greciei, sau Rusiei,etc, tari care au instituite reguli clare de protectie a limbii, traditiilor, artelor nationale.

Indiferent ca sunt de stat sau private, posturile de televiziune si radio sunt obligate prin lege sa difuzeze arta nationala in procente ce depasesc , de regula, 60% din timpii de emisie. Aceasta protectie nu vizeaza in primul rand creatorii sau creatia autohtona, ci direct populatia tarii respective. A sosit timpul sa ne facem si singuri temele acasa pentru ca e jenant sa ni se tot impuna de la Strasbourg, cu atat mai mult cu cat insasi deviza Uniunii Europene este : “unitate prin diversitate”!

Acum, in ultimul ceas, este obligatoriu sa  impunem o strategie prin care sa repunem in drepturi firesti cultura nationala. Tot ce avem mai valoros si reprezentativ trebuie promovat  si sustinut prin eforturi majore, guvernamentale, parlamentare si diplomatice. Prin cultura putem recastiga respectul pe care Romania l-a pierdut. Un popor respectat in Europa n-ar fi primit tratamentul de care s-au “bucurat” romanii in Italia!

In strainatate, sute de mii de romani isi ascund identitatea fiindca le este rusine sa-si afirme apartenenta la neamul lor! Situatia este  exploziva pentru toti romanii, insuportabila si strigatoare la cer, iar responsabilii au alte probleme. Bunaoara, presedintele este intr-o continua cerseala de voturi pentru el si partidele sale,  premierul nu mai pridideste sa laude realizarile unui guvern paralel cu Romania, ministrul Culturii isi afirma intr-o continua veselie profundul sau atasament la valorile dreptei politice, iar ministrul de externe ne dovedeste ca de la caraghios pana la ridicol nu este nici macar un pas.

Cu tristete scriu aceste randuri chiar de ziua nationala a Romaniei. In1918 Romania se afla in apogeul ei istoric, au urmat framantarile nesfarsitelor generatii de sacrificiu, iar acum sub privirile noastre neputincioase, pe un pat de spital,  Romania, pe care inca o mai iubim, este muribunda.

                                                               

                                                                      VICTOR  SOCACIU

Resemnare

Mai toti stim ca un om informat este mai puternic si daca este mai puternic asta presupune ca are toate sansele sa fie un invingator, un om situat material  pe o treapta mai inalta in societate, cu oarece notorietate publica si daca e si putin abil poate deveni lesne model national, un reper al succesului in noua noastra democratie.

De 15 ani  televiziunile, radiourile si presa scrisa ne prezinta pe toate fetele un grup de oameni care au reusit. Ei sunt cei care fac si desfac lucrurile in tara, opiniile lor sunt deasupra opiniei publice si uneori produse ale unei profunzimi de gandire sclipitoare devin cugetari nationale (ex: IARNA NU-I CA VARA! sau SA-MI NUMARATI ouale!).

Din acest grup fac parte politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti si reprezentanti ai societatii civile. Dupa cum vedeti, oamenii de cultura, artistii, vedete incontestabile in regimul de “trista amintire”, in vremurile noi sunt quasi-inexistenti!

In urmatoarele randuri vreau sa ma opresc asupra celor patru categorii de oameni de succes. 

1. Politicienii, care formeaza grosul grupului, sunt primii profitori ai tranzitiei. Trebuie spus ca ei au fost mereu primii care au avut acces la informatii. In timp ce o lege se discuta in Parlament, rudele, prietenii si ei insisi chiar, isi pregateau conturile pentru uzufructul aferent. In plan local fiecare parlamentar a avut influenta necesara pentru a dirija sau controla tot felul de privatizari, de concesionari, de incredintari, de vanzari, etc.Toate astea cu atat mai mult in perioada in care nu exista legislatia privind licitatiile obligatorii si o oarecare transparenta (fie vorba intre noi, si acum sunt licitatii fraudate). In acelasi timp a functionat perfect asocierea diferitilor oameni politici, din diverse partide, in multe S.A.-uri, A.G.A, etc dupa principiul “o mana spala pe alta” in functie de alternanta la putere, fiindca,nu-i asa, banii n-au miros! Este adevarat ca nu toti politicienii s-au comportat astfel (un model in acest sens este chiar Ion Iliescu!), dar o buna parte din ei n-au rezistat unei tentatii atat de mari incat sa refuze sa se imbogateasca rapid. Iata si cateva exemple: Dinu Patriciu (Rompetrol), Atila Verestoy (export de paduri), Bivolaru (jaf bancar), Berceanu (proprietar al Hotelului “Jiul” din Craiova), Videanu (regele marmurii si bordurilor din Romania), Viorel Catarama (imp-ex, mobila, banci) si lista poate continua foarte bine in memoria fiecaruia din noi… Interesant, mai toate averile de mai sus s-au facut din avantajoasele contracte cu statul roman! Sintetizand: mai sus sunt banii dvs.! 

2. In tranzitia noastra mediul de afaceri s-a interferat de la bun inceput cu mediul politic. Cred ca a existat o intelegere intre noua putere instalata dupa decembrie 1989 si Securitate. De fapt, in toiul Revolutiei, ar fi fost facut un fel de troc: in schimbul asigurarii victoriei Revolutiei si a protejarii noii echipe la putere, Securitatea primea nedeconspirarea si acces preferential la mediul de afaceri. Numai asa se explica reusitele retelelor si structurilor securiste in afaceri, structuri care au atras, in mod natural si pe cei mai importanti  fosti activisti comunisti. Ceea ce s-a intamplat dupa revolutie confirma, in buna masura, constructia de mai sus. Estimez ca jumatate din marii oameni de afaceri aparuti in tranzitie si umflati din contractele cu statul roman, fac parte din structurile amintite. Mai estimez ca trei sferturi din toti oamenii mari de afaceri au legaturi ombilicale cu mediul politic. Ultimul sfert este constituit din oamenii abili care au inteles rapid mersul istoriei, binefacerile mitei si  comisionului.  

3. Cu exceptiile de rigoare, jurnalistii mari (a se intelege: formatorii de opinie) au fost folositi atat de politicieni cat si de oamenii de afaceri. Prin presiuni de tot felul, prin amenintare si santaj, multi jurnalisti s-au inregimentat politic in mod mascat sau au executat ordinele patronilor lor (la randul lor santajati). Exemplele cele mai recente si notorii sunt “Realitatea TV”,”Evenimentul zilei”sau “Cotidianul”.Cu toate astea jurnalistii importanti au reusit sa fie prezenti, vizibili si eficienti. Eficienti pentru ei insisi, pentru patronii lor si uneori pentru poporul cuminte, care se uita in gura lor cu admiratie. Din cauza aceasta, dar si din altele, presa romaneasca, mi se pare mie, seamana cu un Babilon bine controlat. 

4. Sunt unii care se dau drept reprezentanti ai Societatii civile din Romania. Din 1990 incoace presa ii tot  acrediteaza astfel, iar ei (reprezentantii) au inceput sa si creada asta! Platiti de afara sa pazeasca tanara democratie din Romania, aceste societati, asociatii sau ligi, s-au inregimentat mascat pe dreapta ca sa mai ciuguleasca ceva si de la politicienii interni-aferenti. Slugi la doi patroni, reprezentantii societatii civile sunt cele mai jalnice si triste (cel mai adesea) prezente in spatiul nostru public. Intelectuali fara opera (de cele mai multe ori), ei induc in opinia publica ideea ca ei sunt echidistanti si ca nu ar reprezenta nici un interes de grup, sau de partid! Mintind cu nerusinare, falsificand realitatea dupa bunul plac al patronilor lor, ei au compromis grav si imaginea intelectualilor adevarati din Romania. Se pare ca in ultimul timp opinia publica s-a cam prins cu cine are de a face si nu mai e decat un pas pana la dezavuarea lor definitiva. Imi repugna total acest punct 4. 

America a avut o tranzitie lunga si dureroasa pana sa instaureze un capitalism cu fata umana, cum este cel de azi. Dupa 200 de ani de framantari, lupte, crime, linsaje, tradari, hotie si minciuna, printr-o legislatie corecta si mai ales respectata, printr-un sistem de autoreglare continua, America a reusit si au reusit si celelalte democratii consacrate. Probabil ca si noi, in chinuri si in zbateri, intr-o buna zi vom reusi. Daca se va intampla asta, voi accepta resemnat ca numai banditii pot cladi capitalismul!  

Victor Socaciu, 9.11.2007 

P.S. M-as bucura mult daca ati adauga celor scrise de mine, parerile voastre despre radiografia tranzitiei noastre, pentru a completa un tablou al ultimei pagini de istorie a Romaniei.  

Astept parerile tuturor celor care mi-au scris pana acum: Alexandru manea, serba, livi, Andrei rosca, Cristian Dorombach, ionutz, Traian, Vlad T Popescu, nicchi, na belea, iulian barbulescu, Constantin Cocioaba, Klara, Adrian Cristea, Straton, Marean, Arthur, Alex, Mara, I.S, Marius Nicolescu, Horea Badau, dar si celor care sunt interesati de acest subiect

Rezumatul dezbaterii ”Merita sau nu rromii manele la TVR?”

Asa cum am anuntat, am participat la dezbaterea ”Merita sau nu rromii, manele la TVR?” organizata de Asociatia Consumatorilor de Media in Club A si m-am bucurat sa intalnesc foarte multi oameni interesanti, cu opinii pertinente, chiar daca unele contradictorii, care m-au ajutat sa-mi fundamentez o opinie vizavi de impactul si consecintele unei eventuale ridicari a embargoului impus de TVR manelelor.

Dar, pentru a evita o relatare subiectiva, va pun la dispozitie (daca nu ati putut participa la discutie) un rezumat al celor discutate scris de o participanta la dezbatere – Maria Cernat, profesoara de etica:

”Victor Socaciu, membru in Consiliul de Administraţie al Televiziunii Române a propus ridicarea embargoului privind difuzarea manelelor la postul public de televiziune. În opinia sa, acest gen muzical ar putea fi prezent în emisiunea dedicată minorităţii rrome, emisiune care se află deja în grila de programe a TVR. La dezbaterea moderată de preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Media, domnul Horea Bădău, au participat Victor Socaciu, Tudor Octavian, Ciprian Necula (Agentia de Monitorizare a Presei), Tudor
Ionescu si Teodora Suteu din partea Asociatiei Noua Dreapta, ziaristi, bloggeri (Andrei Rosca, Marius Nicolescu si altii), studenţi de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, de la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative, precum şi alte persoane interesate de această temă.

Argumentele prezentate de Victor Socaciu în favoarea ideii de a oferi dreptul de a difuza manele la postul public de televiziune pot fi sintetizate astfel:

Chiar dacă nu ne plac manele nu avem dreptul să le interzicem. Am avea o situaţie în care o largă pătură socială gustă acest gen muzical şi difuzarea genului în cauză este interzisă, dat fiind gustul personal al membrilor din Consiliul de Administraţie al TVR. Cu alte cuvinte, de pe poziţia de putere a membrilor Consiliului de Administraţie, ar trebui să separăm planul estetic de planul etic: nu este etic să cenzurăm un gen muzical pentru că nouă ni se pare ce puţin discutabil din punct de vedere estetic.

Un alt argument, de data aceasta în favoarea ideii de a introduce manelele în mod special în emisiunea destinată minorităţilor, avea în vedere faptul că manelele sunt strâns legate de universul rromilor.

Ciprian Necula a replicat spunand ca manelele sunt ascultate si de un foarte mare numar de romani, deci le apartin si lor.

Victor Socaciu a subliniat ca dreptul esenţial care poate constitui un suport al acestei iniţiative este libera exprimare şi nici un consiliu de administraţie, fie el şi cel al TVR, nu poate să îl încalce într-un stat care se vrea democratic.

În fine, ultimul argument al domnului Socaciu viza faptul că si cei cărora le plac manelele, rromi sau români, plătesc abonament TV, şi, prin urmare, nu putem cenzura un gen muzical în care aceşti oameni se regăsesc.

În ceea ce îl priveşte, Tudor Octavian consideră că se pot identifica nişte manele de calitate (adică să nu aibă versuri care să conţină expresii licenţioase şi să nu fie plagiate după alte cântece) care să fie difuzate.

De asemenea Tudor Octavian a aratat ca este de acord cu difuzarea manelelor, dar si-ar dori sa fie selectate textele, dat fiind ca majoritatea versurilor manelelor sunt ”golanesti”

Contraargumentele la iniţiativa propusă de domnul Socaciu se concentrau în jurul următoarelor idei:

Nu trăim într-o democraţie, ci într-o dictatură a prostului gust reprezentat de manele şi de textele deşănţate ale acestora. Manelele nu sunt un gen discriminat atâta timp cât ne agasează la tot pasul. Prin urmare, nu avem nevoie la TVR de manele. (reprezentantul “Noua Dreaptă”)

Ar trebui ridicat embargoul în privinţa manelelor şi atât, nu ar trebui să sugerăm şi emisiunea în care acestea să fie difuzate (Catalina Pantia, studentă FJSC)

Tvr-ul ar trebui să prezinte ceea ce este reprezentativ pentru Romania, iar manelele nu sunt reprezentative (Florin Zahorneanu, student). Replica domnului Socaciu a fost că nu trebuie să prezentăm doar ceea ce ni se pare “frumos” ci să ne prezentăm aşa cum suntem. Nu criteriul estetic, ci criteriul popularităţii trebuie să primeze în selectarea a ceea ce este reprezentativ.

Au existat fireşte câteva teme colaterale care pot fi sintetizate sub forma unor întrebări:

1. Sunt manele legate exclusiv de etnia rromă sau sunt o muzică a rromilor pentru români?
2. Sunt manelele specifice spaţiului românesc sau pot fi ele întâlnite şi în alte ţări, de pildă în Bulgaria? (Au existat persoane care au susţinut că în Bulgaria fenomenul manelelor este de o mai larga amploare decât cel din România)
3. Dacă realizatori precum Teo Trandafir a încasat sume de bani pentru a difuza manele ce l-ar împiedica pe un realizator de la TVR să facă acelaşi lucru?
4. Sunt manelele rezultatul unor asteptari reale din partea publicului sau sunt rezultatul faptului că manelistii de succes şi-au cumpărat timp de antenă de la realizatorii TV?
5. Pe ce criterii vor fi selectate manelele la TVR dacă nu pe cel …. financiar?”

Astept comentariile voastre

Va invit la discutie: merita sau nu romii manele la TVR?

Dragii mei

Intrucat initiativa mea, de a propune in Consiliul de Administratie al Televiziunii Publice, difuzarea manelelor la TVR, a nascut multe polemici, va propun sa ne intalnim si sa discutam fata-in-fata toate problemele ridicate de voi.

Va invit sa veniti luni, 29 octombrie, ora 20, la dezbaterea ”Merita sau nu romii manele la TVR?” organizata de Asociatia Consumatorilor de Media in Club A. Voi fi prezent acolo, pentru a ma intalni cu voi si a discuta deschis despre propunerea mea.

 

 

Va astept. Iata si invitatia oficiala:

INVITATIE

Asociatia Consumatorilor de Media si Club A au deosebita placere de a va invita la dezbaterea:

Merita sau nu romii manele, la TVR?

Au confirmat pana acum participarea la dezbatere: Victor Socaciu si Tudor Octavian.

Dezbaterea va avea loc in Club A, luni, 29 octombrie, de la ora 20

Va asteptam!

Va rugam sa confirmati participarea

Update: Ii astept cu interes si pe cei care au scris comment-uri pe blogul meu sau post-uri pe blogurile lor:

Alexandru manea, serba, livi, Andrei rosca, Cristian Dorombach, ionutz, Traian, Vlad T Popescu, nicchi, na belea, iulian barbulescu, Constantin Cocioaba, Klara, Adrian Cristea, Straton, Marean, Arthur, Alex, Mara, I.S, Marius Nicolescu.

A scris si Jurnalul National despre acest subiect.

 

 

ROMAN DE (R)ROMAN 2

Dupa primele reactii pe care le-am primit se cuvin cateva concluzii si
clarificari.

In primul rand am constatat ca o buna parte dintre comentarii
apartin unor oameni care n-au avut curiozitatea, macar, sa citeasca
articolul meu, toti varsandu-si veninul impotriva-mi, ca si cum as fi un
admirator al manelelor. Pe acestia ii rog sa faca minimul efort de a citi
randurile urmatoare.

Celorlalti, de fapt, tuturor le reamintesc ca, in fond, mi-am dorit ca in urma acestei dezbateri, cat mai sincera si deschisa, si in acelasi timp responsabila, sa iau (luam) decizia corecta vizand un presupus demers al meu (nostru) catre conducerea TVR.

Se cuvine sa multumesc tuturor celor care s-au implicat pana acum, spunandu-si franc parerea.

Desi, istoric vorbind, manelele isi au originea in orientul apropiat
(turcii le-au adus pe la 1800 si in Tarile Romane), in forma lor actuala,
ele se identifica perfect cu universul moral si comportamental al etniei
tiganesti din Romania. Tiganii sunt cei care au impus si promovat
manelele, ei le canta si asculta, si, nu in ultimul rand, manelele ii
reprezinta intrutotul.

La multi dintre cei care au facut comentarii am remarcat tonul patetic si
incarcatura emotionala puternica, prin care s-au exprimat impotriva «fenomenului» manele. O foarte mare parte, insa, nu s-a pronuntat!

De aceea nu putem trage concluzia ca toti, sau majoritatea, suntem de acord ca in peisajul muzical autohton, manelele sunt poluante si deci, indezirabile. In aceasta privinta nu exista, deci, un punct de vedere comun si ar fi indicat sa
plecam de aici. Nu inainte, insa, de a ne pune cateva intrebari:

1.In ce tara europeana sunt interzise anumite genuri muzicale?

2.In ce tara europeana unei minoritati oarecare ii este interzis un anumit
mod de exprimare si de afirmare a propriei identitati?

3.In ce tara europeana, unor platitori de taxe TV, li se cenzureaza
preferintele si gusturile muzicale ?

4.Intoleranta noastra, fata de manele, este,oare, numai estetica ?

5.Cati romani sunt iubitori ai acestui gen de muzica ?

6.Chiar toate manelele sunt dizgratioase ?

7.Cat de mult am afecta grila de programe a televiziunii publice si viata
noastra, daca trei minute pe saptamina, din emisiunea de o jumatate de ora ,
dedicata etniei tiganesti, ar fi ocupate de o manea, cat de cat rezonabila?

Astept de la voi o abordare frontala a problemei.

Victor Socaciu

21.10.2007

Roman de (r)roman

Ne amintim cu totii de multele dispute legate de amploarea difuzarii manelelor si mai ales de necesitatea stoparii fenomenului la un moment dat.

Faptul ca eterul romanesc era invadat de manele, ca romanii insisi, fara discernamant, erau cuceriti de o muzica cu influente vadit orientale, al carei mesaj umplea spatiul generos dintre « portofel si dusmanii mei », oripila si in acelasi timp descumpanea pe multi dintre noi.

Ma numar printre cei care se simt agresati de aceasta muzica, intotdeauna cand ma aflu intr-un spatiu public, caci in cel intim nici nu poate fi vorba.

Judecand insa la rece, nu cred ca manelele in sine (muzical vorbind) ne deranjeaza, cat grosolania textelor si filosofia lor ieftina si degradanta, apartinatoare unui alt univers decat cel romanesc, cu care suntem atat de obisnuiti.

Poate, pe un alt palier, ne deranja chiar faptul ca simtirea romaneasca era grav poluata, si ca pana la manelizarea intregii societatii romanesti nu mai era decat un pas.

Consecintele disputelor din pacate supermediatizate, sunt nule. Universul etniei tiganesti musteste si acum a manele si chiar din masinile de lux ale inca multor romani tasnesc cu volumele la maxim ultimele inregistrari ale lui Salam, Vijelie, Minune etc.

Deunazi ma aflam la Roma si in piata San Nicolo din Mentana (localitate-cartier al Romei) urma sa aiba loc un important Festival ROMANESC. Artistii romani (adica :Benone Sinulescu alaturi de orchestra de muzica populara « Junii Sibiului »,Trupa de dansuri populare « Martisorul » din Cluj Napoca, Grupul « Akcent », Cristina Rus si grupul sau de animatoare, precum si Vasile Seicaru si subsemnatul) isi terminasera probele de sunet si lumini, gazdele italiene, respectiv oficialitatile Primariei din Roma si alti multi invitati, ocupasera deja locurile din fata, cateva mii de romani stransi de sarbatoarea lor umplusera piata la refuz, iata un tablou firesc inaintea unui mare spectacol, incarcat de emotia reintalnirii cu tara…Numai ca dintr-odata din puternicele statii si difuzoare au navalit peste toata asistenta veselele si impetoasele manele ca preambul la marele festival romanesc. Reactia asistentei nu a fost una de respingere, asa cum m-asteptam eu, ci una de nepasare. La insistentele mele si ale lui Vasile Seicaru, italianul Luca (de la pupitrul de sunet), total contrariat, a schimbat manelele cu « Ciocarlia » si apoi « Poema Romana ».

Am relatat asta pentru ca, iata, manelele nu mai provoaca, dupa trecerea unui timp relativ scurt, stupoare intr-un spatiu romanesc .Incet, incet ele au fost asimilate si, ceea ce mi se pare periculos, si asumate.Televiziunea Romana, in urma cu cativa ani, a interzis difuzarea manelelor pe post. Ca membru al Consiliului de Administratie ma gandesc sa propun Directiei de programe a SRTv sa scoata de sub interdictie manelele, dar acestea sa fie difuzate doar in emisiunile etniei rrome. In acest fel toti romanii vor localiza originea acestui gen de muzica.

Pe de alta parte TVR scapa de o anume acuzatie de discriminare in raport cu un mod de exprimare a unei anumite etnii conlocuitoare. Propunerea mea se doreste a fi o pledoarie, in primul rand, pentru pastrarea identitatii atat romanesti cat si a celei tiganesti. Astept de la voi pareri privind sustinerea acestui demers al meu, sau a abandonarii lui.
Va multumescVictor Socaciu

8 oct.2007

update:

Dragii mei

Intrucat initiativa mea, de a propune in Consiliul de Administratie al Televiziunii Publice, difuzarea manelelor la TVR, a nascut multe polemici, va propun sa ne intalnim si sa discutam fata-in-fata toate problemele ridicate de voi.

Va invit sa veniti luni, 29 octombrie, ora 20, la dezbaterea ”Merita sau nu romii manele la TVR?” organizata de Asociatia Consumatorilor de Media in Club A. Voi fi prezent acolo, pentru a ma intalni cu voi si a discuta deschis despre propunerea mea.

MANELE & SILICOANE

Probabil ca randurile urmatoare ar fi trebuit sa fie un preambul la blogul meu.

Plecand de la ideea ca exista teme predilecte pentru fiecare din noi, acum vi le propun pe cele pe care vreau eu sa le aprofundam. O parte dintre ele, cu siguranta, sunt comune. Principial, putem aborda orice domeniu si de aceea nu ma voi da in laturi cand va fi sa vorbim despre metresele capitanului Cook, despre dansul neuronilor in perioada renascentista, sau despre consensul spiritual la furnici.

Voi fi, insa, foarte interesat de efectele in vietile noastre ale zbaterii publice a neuronului becalian sau bocalian, voi fi foarte atent cu brunetii si blondele din divertisment si politica, deloc contemplativ la nepasare, minciuna, faradelege, demagogie, ura, frivolitate, agresiune, sete de putere, slugarnicie etc si voi incerca sa le dau un raspuns iar, in masura in care voi putea, sa arat o alternativa.

Prefer sa vorbim despre arta, politica, televiziune, valoare si solidaritate, despre adevar in viata noastra.

Dimensiunea politicului in trairile noastre cotidiene este prezenta la fiecare pas pentru ca politicul ne influenteaza profund viata! Reactionam diferit, mai mult sau mai putin, toti! De aceea fiecare om, dupa parerea mea, este, in felul sau, un militant. Unii dintre noi se inroleaza devenind militanti angajati.Acestia sunt cei ce ingroasa randurile partidelor, cotizand cu inimile si actiunile lor la mersul carelor vremurilor noi.

Personal ii prefer oricand pe acestia in locul celor care tac si inghit in sec sau care in spatele unei independente de fatada sunt, prin faptele lor, sustinatori ferventi ai unor oameni politici si ai unor partide. Exemple sunt o gramada printre intelectualii vizibili si printre ziaristii asa-zisei prese independente si democrate. Iata o tema pe care as vrea sa o dezbatem intr-o buna zi.

In ceea ce ma priveste am fost intotdeauna un militant de stanga, iar cei ce ma cunosc de aproape, ca si cei care-mi stiu mesajele, m-au identificat ca atare: aparator al dreptatii si al egalitatii in drepturi si solidar cu toti cei napastuiti de soarta. Apetenta mea pentru aceste valori, ca si slujirea lor, mi-au motivat pasii spre politica. Chiar daca sunt cunoscut, calitatea mea de cantautor este, in buna masura, si un handicap – datorat multelor prejudecati cu care sunt priviti artistii.

Dupa o tranzitie traumatizanta cu ce s-a ales romanul? Nu cumva cu cateva milioane bune de conationali sfarsiti cersind mancare si locuri de munca in Occident? Nu cumva cu o tara secatuita, cu paduri exportate, cu tineri fara nici-o perspectiva acasa, cu pensionari umiliti? Nu cumva cu o societate polarizata in saraci (90%) si imbogatiti, cu silicoane in locul valorii si competentei, cu manele in locul artei? Marii profitori ai tranzitiei au devenit dascalii neamului,iar miliardarii ii reprezinta pe saracii Romaniei prin parlamente. Nu te intreb de ce nu te implici, ci cum poti trai nefacand-o. Poate nu sunt eu cel mai indreptatit sa ma plang, eu nu sunt sarac, dar ca multi altii traiesc cu grija zilei de maine, iar cand constat ce se intampla cu vietile noastre, nu de putine ori, ma apuca disperarea.

Victor Socaciu

7 oct.2007

Epilog la “LUMINITA… RELOADED”

M-asteptam ca manevrele presedintelui, dinaintea motiunii de cenzura, sa fie incununate de succes, dar se pare ca cei 322 (sau buna parte din ei) sunt inca o nuca prea tare. Lipsa catorva voturi nu schimba lucrurile, ci doar le amana. Dupa vot se pot trage cateva concluzii interesante pentru evolutiile scenei politice in perspectiva.

1. Subtirimea guvernului este evidenta iar zbaterile acestuia vor fi din ce in ce mai zadarnice si autodemolatoare.

2. Sa nu treaca neobservat faptul ca PC isi pregateste dizolvarea in PNL, in functie de procentajul care va rezulta la Europarlamentare.

3. PRM (care in urma cu 3-4 luni nu votase la instalare guvernul Tariceanu II) acum, la motiune, primeste multumirile UDMR-ului pentru sustinerea acestora la guvernare ! Am trait-o si pe asta! Era odata un partid mereu in opozitie (PRM), care avea 90% atitudini corecte… Dupa aceasta motiune PRM-ul (daca tot si-a parasit misia) ar trebui sa se gandeasca foarte serios la adjudecarea unei halci din stanga esichierului politic, unde langa social democrati este loc liber si mai ales fertil. Si dupa aceasta miscare ar avea si sansa de a accede candva la guvernare.

4. Pana la urma motiunea de cenzura nu a fost decat un exercitiu democratic. PSD-ul isi clarifica locul in opozitie, lucru care deranjeaza pe multi dintre adversarii sai politici. Jenanta este atitudinea slugarnica a presei, care vede framantari, furtuni, cutremure in interiorul PSD, doar-doar s-o implini visul basescian de rupere si a social-democratilor.

5. PD-ul isi executa cativa membri care au votat invers iar presa trece neobservata aceasta lipsa de democratie in interiorul partidului lui Basescu. Peste cateva zile motiunea va fi uitata si tema disputelor politice se muta din aula parlamentului in sertarele DNA-ului. Daca se vor adeveri chiar si partial neregulile descoperite in urma controlului efectuat de CSM, va trebui ca explozia de pe scena politica romaneasca sa deranjeze profund Bruxelles-ul. Gunoiul de la DNA nu va mai putea fi ascuns sub pres, fie el si prezidential. Dupa o astfel de invinuire (incalcarea flagranta a drepturilor omului), presedintele poate intra din nou in procedura de suspendare si demitere. Asta daca am avea partide puternice si o sanatoasa reprezentare a societatii civile.

Intre timp, Rapid si Dinamo au iesit din Europa, iar Steaua continua sa ne reprezinte pe continent ca ciuca a batailor.

Victor Socaciu

04.10.2007

 

 

LUMINITA…RELOADED !

Incepe o saptamana a marilor clarificari in viata noastra publica. Fara pretentia de analiza politica, si ca om de stanga (pe ce alta parte ar putea fi un artist?) si ca simplu cetatean , informat si atent la tot ce ni se pregateste, simt ca , in sfirsit, dupa cele « 1001 de nopti » galagioase ale guvernarii de dreapta, se intrevede , la capatul aceluiasi tunel, o noua luminita ! Ca si cealalta , CDR-ista, care a sclipit doar in sperantele noastre, noua luminita va fi aidoma celei din lirica romaneasca « o vom vedea si nu e » De fapt nu e.. pentru noi ! Iata de ce :

1.Motiunea este adevarat cherosen pentru setea de razbunare a PD-ului si a presedintelui sau informal

2.Motiunea va trece cu votul PD, PLD, PSD (partial) si cu ajutorul zonei neutre din Parlament, respectiv, PRM, PC, Independenti si Reprezentantii minoritatilor.

3.Mingea trece in terenul Cotrocenilor, unde incepe sarabanda numirilor si negocierilor , in care parada muschilor prezidentiali va face furori, iar super-show-urile, condimentate cu suspans si turuit de tobe la Palat, vor fi, in urmatoarele luni, deliciul slugarnicei media.

4. Tariceanu cade elegant, cu propria-i suficienta cu tot.

5.Marea tevatura, coordonata de la Cotroceni, va insemna, in fapt, un imens capital electoral pentru PD si un ajutor providential in campania pentru europarlamentare.Acesta este marele efect solar al motiunii.

6.Intrutotul indreptatit, moral si politic, sa depuna aceasta motiune , PSD-ul isi va statua un loc cinstit in opozitie.Pentru moment , castigul va fi aproape insesizabil, dar in perspectiva alegerilor interne din 2008 , el este unul extrem de ofertant.

7.Invitand PSD-ul la guvernare, PNL-ul ar evita toata constructia de mai sus, care nu-i este deloc favorabila. Talibanii liberali,care nu inteleg termenii de coabitare in interesul national, chiar si alaturi de adversari,vor decide sa plece, pentru urmatorii 7-8 ani, in opozitie si in vizite continue la DNA .

8. Acest punct istoric ( lustratia,deconspirarea Securitatii) va avea sansa sa se concretizeze,din pacate tarziu,mult prea tarziu.

9. Luminita o veti vedea in noul guvern al Romaniei : o blonda-ministru…

10. In acest context va propun sa tinem pumnii stransi pentru… Steaua, Dinamo si mai ales pentru Rapid.

 

 

BUN GASIT, OAMENI BUNI!

 

”Toate relele lumii vin de la lipsa de comunicare” imi spunea, aproape axiomatic, cineva. De acord, mi-am zis, in primul moment si apoi, ca sa ma conving, am inceput sa-mi derulez propriile-mi file-uri cu experiente si intamplari la care mai am acces fara eforturi.

Poate ca razboiul pentru Troia n-ar fi avut loc daca doua echipe de negociatori si-ar fi facut treaba pana sa curga sange, poate ca Traian si Decebal s-ar fi convins ca vinul baut la o vorba ca-ntre barbati e preferabil intotdeauna otravii, poate ca o pipa a pacii ar fi fost oricand mai calmanta decat fumurile multor capete infierbantate ale istoriei,poate…Pe de alta parte , cu siguranta n-am fi navigat mereu ca Ulise dupa o Penelopa care are ochii mari ai sotiei si, tot cu siguranta, n-am fi cinstiti si adevarati atunci cand ne luam viata in piept , ca pe o floare la rever…Si tot pe de alta parte astazi, in era comunicarii, razboaiele merg bine mersi, iar paruielile fie politice, fie economice, fie sociale, sunt la ordinea zilei .

Tocmai am demonstrat ca pana si axiomele(sau mai ales ele !) sunt relative si nici chiar insusi zeul Timp nu schimba esentele. Intre plus si minus este un loc linistit ,dar sters si aproape fara viata. Nu din acel loc vreau sa va vorbesc pentru ca nici inima, nici partea ganditoare nu stau la mijloc si pana la urma, recunoasteti si voi ca doar dezechilibrele pun lumea in miscare. La orice se intampla in jurul nostru, reactionam. Subiectivismul fiecaruia este important. Dar numai suma subiectivismelor este relevanta pentru orice tema. Adevarul e un cristal cu tot atatea fete, cati oameni sunt. M-am hotarat sa va impartasesc multe din ceea ce gandesc si traiesc, cu speranta ca voi primi un ecou.Un ecou din acelea care sa faca din noi parteneri in aceasta fragila trecere.

Oricum este normal sa venim toti in intampinarea sansei dumnezeiesti ca suntem contemporani.

P.S. : Recunosc ca am prins curaj in a-mi deschide propriul blog, incitat
fiind de atitudini si teme profunde, descoperite in blogosfera, mai precis
in bloguri cum ar fi cele ale lui Victor Ciutacu, Adrian Ciubotaru, Mircea Geoana, Andrei Rosca, Andrei Chiliman, Adrian Nastase , Razvan Tupa, Adrian Cristea