Resemnare
Mai toti stim ca un om informat este mai puternic si daca este mai puternic asta presupune ca are toate sansele sa fie un invingator, un om situat material pe o treapta mai inalta in societate, cu oarece notorietate publica si daca e si putin abil poate deveni lesne model national, un reper al succesului in noua noastra democratie.
De 15 ani televiziunile, radiourile si presa scrisa ne prezinta pe toate fetele un grup de oameni care au reusit. Ei sunt cei care fac si desfac lucrurile in tara, opiniile lor sunt deasupra opiniei publice si uneori produse ale unei profunzimi de gandire sclipitoare devin cugetari nationale (ex: IARNA NU-I CA VARA! sau SA-MI NUMARATI ouale!).
Din acest grup fac parte politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti si reprezentanti ai societatii civile. Dupa cum vedeti, oamenii de cultura, artistii, vedete incontestabile in regimul de “trista amintire”, in vremurile noi sunt quasi-inexistenti!
In urmatoarele randuri vreau sa ma opresc asupra celor patru categorii de oameni de succes.
1. Politicienii, care formeaza grosul grupului, sunt primii profitori ai tranzitiei. Trebuie spus ca ei au fost mereu primii care au avut acces la informatii. In timp ce o lege se discuta in Parlament, rudele, prietenii si ei insisi chiar, isi pregateau conturile pentru uzufructul aferent. In plan local fiecare parlamentar a avut influenta necesara pentru a dirija sau controla tot felul de privatizari, de concesionari, de incredintari, de vanzari, etc.Toate astea cu atat mai mult in perioada in care nu exista legislatia privind licitatiile obligatorii si o oarecare transparenta (fie vorba intre noi, si acum sunt licitatii fraudate). In acelasi timp a functionat perfect asocierea diferitilor oameni politici, din diverse partide, in multe S.A.-uri, A.G.A, etc dupa principiul “o mana spala pe alta” in functie de alternanta la putere, fiindca,nu-i asa, banii n-au miros! Este adevarat ca nu toti politicienii s-au comportat astfel (un model in acest sens este chiar Ion Iliescu!), dar o buna parte din ei n-au rezistat unei tentatii atat de mari incat sa refuze sa se imbogateasca rapid. Iata si cateva exemple: Dinu Patriciu (Rompetrol), Atila Verestoy (export de paduri), Bivolaru (jaf bancar), Berceanu (proprietar al Hotelului “Jiul” din Craiova), Videanu (regele marmurii si bordurilor din Romania), Viorel Catarama (imp-ex, mobila, banci) si lista poate continua foarte bine in memoria fiecaruia din noi… Interesant, mai toate averile de mai sus s-au facut din avantajoasele contracte cu statul roman! Sintetizand: mai sus sunt banii dvs.!
2. In tranzitia noastra mediul de afaceri s-a interferat de la bun inceput cu mediul politic. Cred ca a existat o intelegere intre noua putere instalata dupa decembrie 1989 si Securitate. De fapt, in toiul Revolutiei, ar fi fost facut un fel de troc: in schimbul asigurarii victoriei Revolutiei si a protejarii noii echipe la putere, Securitatea primea nedeconspirarea si acces preferential la mediul de afaceri. Numai asa se explica reusitele retelelor si structurilor securiste in afaceri, structuri care au atras, in mod natural si pe cei mai importanti fosti activisti comunisti. Ceea ce s-a intamplat dupa revolutie confirma, in buna masura, constructia de mai sus. Estimez ca jumatate din marii oameni de afaceri aparuti in tranzitie si umflati din contractele cu statul roman, fac parte din structurile amintite. Mai estimez ca trei sferturi din toti oamenii mari de afaceri au legaturi ombilicale cu mediul politic. Ultimul sfert este constituit din oamenii abili care au inteles rapid mersul istoriei, binefacerile mitei si comisionului.
3. Cu exceptiile de rigoare, jurnalistii mari (a se intelege: formatorii de opinie) au fost folositi atat de politicieni cat si de oamenii de afaceri. Prin presiuni de tot felul, prin amenintare si santaj, multi jurnalisti s-au inregimentat politic in mod mascat sau au executat ordinele patronilor lor (la randul lor santajati). Exemplele cele mai recente si notorii sunt “Realitatea TV”,”Evenimentul zilei”sau “Cotidianul”.Cu toate astea jurnalistii importanti au reusit sa fie prezenti, vizibili si eficienti. Eficienti pentru ei insisi, pentru patronii lor si uneori pentru poporul cuminte, care se uita in gura lor cu admiratie. Din cauza aceasta, dar si din altele, presa romaneasca, mi se pare mie, seamana cu un Babilon bine controlat.
4. Sunt unii care se dau drept reprezentanti ai Societatii civile din Romania. Din 1990 incoace presa ii tot acrediteaza astfel, iar ei (reprezentantii) au inceput sa si creada asta! Platiti de afara sa pazeasca tanara democratie din Romania, aceste societati, asociatii sau ligi, s-au inregimentat mascat pe dreapta ca sa mai ciuguleasca ceva si de la politicienii interni-aferenti. Slugi la doi patroni, reprezentantii societatii civile sunt cele mai jalnice si triste (cel mai adesea) prezente in spatiul nostru public. Intelectuali fara opera (de cele mai multe ori), ei induc in opinia publica ideea ca ei sunt echidistanti si ca nu ar reprezenta nici un interes de grup, sau de partid! Mintind cu nerusinare, falsificand realitatea dupa bunul plac al patronilor lor, ei au compromis grav si imaginea intelectualilor adevarati din Romania. Se pare ca in ultimul timp opinia publica s-a cam prins cu cine are de a face si nu mai e decat un pas pana la dezavuarea lor definitiva. Imi repugna total acest punct 4.
America a avut o tranzitie lunga si dureroasa pana sa instaureze un capitalism cu fata umana, cum este cel de azi. Dupa 200 de ani de framantari, lupte, crime, linsaje, tradari, hotie si minciuna, printr-o legislatie corecta si mai ales respectata, printr-un sistem de autoreglare continua, America a reusit si au reusit si celelalte democratii consacrate. Probabil ca si noi, in chinuri si in zbateri, intr-o buna zi vom reusi. Daca se va intampla asta, voi accepta resemnat ca numai banditii pot cladi capitalismul!
Victor Socaciu, 9.11.2007
P.S. M-as bucura mult daca ati adauga celor scrise de mine, parerile voastre despre radiografia tranzitiei noastre, pentru a completa un tablou al ultimei pagini de istorie a Romaniei.
Astept parerile tuturor celor care mi-au scris pana acum: Alexandru manea, serba, livi, Andrei rosca, Cristian Dorombach, ionutz, Traian, Vlad T Popescu, nicchi, na belea, iulian barbulescu, Constantin Cocioaba, Klara, Adrian Cristea, Straton, Marean, Arthur, Alex, Mara, I.S, Marius Nicolescu, Horea Badau, dar si celor care sunt interesati de acest subiect
Mici adăugiri vreau să fac:
De cele mai multe ori, politicienii sunt cei ce FAC informaţia, nu profită de ea;
vedetele incontestabile din vechiul regim au fost „atât de vedete” deoarece au fost băgate pe gât publicului. Totodată s-a limitat şi libera alegere; nu-ţi place, nu mănânci. Simplu, nu?
Formatorii de opinie, la fel ca şi analiştii politici de altfel, sunt, de cele mai multe ori, autoproclamaţi. S-ar putea da nişte exemple de formatori de opinii?
Capitalismul cu faţă umană din America porneşte războaie, îşi trimite cetăţenii la luptă peste hotare (şi asta doar pentru a-şi mări resursele de petrol), etc. Deci… e departe de a fi un sistem pus la punct (cel puţin conducerea).
Cred ca numele domnului Dinu Patriciu nu trebuia sa apara in paragraful acesta. Fara sa-l cunosc personal pe acest om, cred ca i se datoreaza niste scuze nationale pentru modul abuziv in care a fost tratat. In plus, e unul din putinii oameni de afaceri de suuces care a fondat o fundatie si care chiar sprijina proiecte ecologice, culturale si pt. tineri. Informati-va daca nu stiti. mai cred ca ati uitat la paragraful cu pricina multe alte nume reprezentative, cum ar fi Adrian Nastase care culmea, a castigat exact din specularea artei. Daca vreti, putem discuta.
Legat de legea drepturilor de autor si conexe, eu ma bucur ca exista, asa imperfecta cum e…ea nu este aplicata si respectata, insa. Aici e problema. Si asta e o problema nationala la noi, la romani, indiferent de regimul de guvernare, fie el de stanga sau de dreapta, asa cum chiar dvs. spuneati. Am uneori senzatia ca exact dumneavoastra, artistii, uneori sunteti primii care n-o respecta,
Numai bine, domnule Socaciu!